Pătimitorul și desăvârșitul rugător al lui Hristos, Marin Răducă, a trecut la Domnul și Mirele sufletului său!
Bunul nostru prieten și povățuitor, pătimitorul lui Hristos din temnițele comuniste, Marin Răducă, a trecut la Domnul său cel iubit, pentru care îndelung a suferit. Marin Răducă, un rugător ales din pământul românesc, a suferit în plinătatea Iubirii; iubirea sa fierbinte către Mântuitorul l-a transformat nu doar într-un martir al Său, ci și într-un iscusit isihast și trăitor al Dumnezeiescului Har. Și dacă temnița a putut să-i înlănțuie mâinile sale rugătoare către Domnul, nu însă și inima sa, pe care nu putea să o încapă, ca una în care sălășluia Însuși Hristos, Împăratul cerului și al pământului. Prin rugăciunea isihastă, „Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă!”, Marin Răducă a strălucit nu doar prin pătimirile mucenicești, ci și prin desăvârșirea vieții lăuntrice, ca un iscusit chivernisitor al rugăciunii inimii.
Dumnezeu să-l odihnească în Slava Sa cea neapusă, alături de sfinții și martirii Bisericii noastre românești!
Iar noi să avem parte de rugăciunile sale, împărtășindu-ne de harul rugăciunii sale!
Marin Răducă, în sfaturile către maicile de la mănăstirea Paltin:„Cheia pentru noi asta este: să ajungem la nepăcătuire. Deci, noi să ne considerăm păcătoși. Cum scapi de păcat? «Fără Mine nu puteți face nimic», spune Mântuitorul, e nevoie de rugăciune. Nu eu sunt în ultima instanță învingătorul, Dumnezeu mă face pe mine învingător prin apelarea mea la ajutorul Numelui lui Iisus Hristos. Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă e arma aceea pe care Hristos v-a dat-o la legământul făcut când ați intrat în mănăstire.
Deci paza minții, paza inimii, acea trezvie despre care vorbesc Sfinții Părinți, adică atenție permanentă la tine! Și să nu credeți că trebuie să fiu atât de atent la păcat, nu! Spune Doamne Iisuse Hristoase, mereu, și diavolul nici nu mai cutează să vină să te încerce. Dar și acest Doamne, Iisuse Hristoase, depinde cum îl spui. Să nu fim un automat! Trebuie să spui cu smerită cugetare, cu frângere de inimă. Creștinul trebuie să fie senin!”
