Pr. Haralambie Dionisiatul – Cum dobândim dispoziția sufletească spre jertfă
Ascultați un cuvânt emoționant al Părintelui Iosif Dionisiatul, despre starețul său, Gheronda Haralambie Dionisiatul, un mare povățuitor duhovnicesc al Sf. Munte Athos, care prin ascultare și dispoziția sa de jertfă, putea să mute și munții din loc.
Ascultarea face minuni, ne învață Părintele Haralambie Dionisiatul. Iar aceasta este accesibil și nouă celor de azi, nu doar creștinilor din vechime.
Acesta este un fragment dintr-un interviu cu P. Iosif Dionisiatul, realizat de către maicile de la mănăstirea Paltin, chiar în incinta Sf. Mormânt al Domnului, de la Ierusalim.
Vizionare plăcută! După video, aveți și transcriptul.
Gheron Iosif și Papa Haralambie
Papa Haralambie era și el foarte nevoitor. Din obștea „bunicului” nostru Iosif, aș putea să spun, că era cel mai nevoitor. Era și foarte ascultător. Orice i-ar fi zis bătrânul împlinea fără ezitare. Se silea tot timpul să-l odihnească și pe Gheronda, și pe frați. Se jertfea de fiecare dată.
Să vă povestesc un exemplu. Venise într-o zi o corabie, jos, la mare și le adusese un butoi cu ulei de măsline. Pe atunci, locuiau încă la Sf. Ana Mică, care era situată foarte sus, la distanță mare de apă, iar cărarea de acces către mare era foarte abruptă și anevoioasă. Căpitanul vaporului a strigat de jos: „Gheronda Iosif, am adus uleiul, veniți să-l luați!”. Toată lumea era obosită pentru că munciseră mai mult în acea zi. Bătrânul Iosif nu se încumeta să trimită pe cineva, știind că sunt cu toții obosiți.
„Pentru rugăciunile părintelui meu, Doamne, ajută-mă să-l ridic!”
Părintele meu, însă, a simțit gândul bătrânului și a zis: „Gheronda, vrei să merg eu ca să aduc uleiul?”. „Da, fiul meu, te rog să mergi! Mă rog să te întărească Maica Domnului să poți să-l aduci!”. A alergat imediat până jos la mare. A găsit butoiul și a încercat să-l pună în spate, legându-l cu o sfoară. Era foarte greu, în jur de 70 de litri. Când a dat să-l ridice pe spate, a văzut că este foarte greu și în momentul acela s-a gândit la cuvântul bătrânului. A făcut cruce și a spus: „Pentru rugăciunile părintelui meu, Doamne, ajută-mă să-l ridic!”.
La început, cu fiecare pas, butoiul i se părea tot mai greu, dar a continuat să urce, zicând încontinuu rugăciunea. Treptat, pe măsură ce înainta, butoiul parcă se făcea tot mai ușor: 60 de litri, 40 l, 20 l, până când a simțit că poartă o pană în spate. Acel drum se făcea, în mod obișnuit în două ore, dar părintele Haralambie l-a făcut în doar jumătate de oră și cu butoiul în spate.
Rugăciunea starețului
Când a ajuns, a dat jos butoiul și s-a dus la starețul Iosif: „Gheronda, am ajuns, cu rugăciunile sfinției tale!”. Când l-a văzut bătrânul, l-a îmbrățișat bucuros și i-a zis: „Tu, copilul meu, vei izbândi în viață!”, apoi l-a luat cu el: „Vino puțin la chilie să vezi ceva!”. Când a intrat în chilie, părintele Haralambie a văzut că podeaua era udă și a întrebat: „Ce-i asta, Gheronda, apă?”. „Nu. De când ai coborât, nu am încetat să rog pe Domnul să te ajute să poți urca, știind că este foarte greu vasul cu ulei”.
Rugăciunile părintelui său l-au ajutat și a putut ajunge înapoi cu ușurință, dar și pentru că avea dispoziție sufletească spre jertfă. Avea dorința de a-l odihni pe bătrânul său, de aceea i-a dat Domnul foarte mult har. Avea multe descoperiri și cercetări ale Duhului Sfânt. Îi spunea adesea bătrânul Iosif: „Copilul meu, ceea ce ți-a dat ție Dumnezeu, cu atâta ușurință, noi, cu Arsenie, a trebuit «să scuipăm sânge» ca să dobândim. Și aceasta pentru că faci ascultare!”.
(Citiți întregul interviu în Revista Atitudini, Nr. 83)
